Anna Karenina

Description

Lev Nikolaevici Tolstoi (1828-1910) – celebru scriitor rus, autorul unei opere în care individualul ºi naþionalul capãtã dimensiuni universale. Începînd cu trilogia autobiograficã scrisã în perioada 1852-1857 ºi alcãtuitã din romanele Copilãria, Adolescenþa ºi Tinereþea, sondarea „fluiditãþii“ universului interior ºi a temeiurilor morale ale omului a devenit principala temã a operelor sale. În nuvela Cazacii (1863), eroul, un tînãr aristocrat, redescoperã bucuria comunicãrii cu natura, viaþa fireascã ºi integrã a omului simplu. Capodopera Rãzboi ºi pace (1863-1869) zugrãveºte viaþa întregii societãþi ruse în perioada rãzboaielor napoleoniene ; evenimentele istorice ºi interesele personale, cãile de autodefinire a personalitãþii ºi spontaneitatea vieþii populare sînt prezentate drept componente echivalente ale existenþei natural- istorice. La sfîrºitul anilor 1870, scriitorul trece printr-o crizã spiritualã amplificatã ulterior de ideea desãvîrºirii morale ºi a „simplificãrii“ (care a dat naºtere doctrinei ºi miºcãrii „tolstoismului“) ºi întreprinde în operele sale o criticã din ce în ce mai accentuatã a instituþiilor birocratice, a statului, a bisericii (în 1901 a fost excomunicat din Biserica Ortodoxã Rusã), a civilizaþiei ºi culturii, a întregului mod de viaþã specific „claselor cultivate“ : romanul Învierea (1889-1899), nuvela Sonata Kreutzer, dramele Puterea întunericului (1887) ºi Cadavrul viu (1900). De asemenea, interesul sãu se îndreaptã spre temele morþii, pãcatului, cãinþei ºi renaºterii morale, în jurul cãrora sînt construite nuvelele Moartea lui Ivan Ilici (1884-1886), Pãrintele Serghi (1890-1898) ºi Hadji-Murat (1896-1904). În romanul Anna Karenina (1873-1877), axat pe tragedia unei femei aflate sub imperiul distructiv al unei pasiuni adulterine, Tolstoi divulgã ipocrizia înaltei societãþi, zugrãveºte descompunerea modului de viaþã patriarhal, distrugerea instituþiei familiei. Receptãrii lumii de cãtre o conºtiinþã individualã ºi raþionalistã scriitorul îi opune valoarea în sine a vieþii, în infinitul, în nestatornicia haoticã ºi în concreteþea ei realã, manifestîndu-se drept un „criptovãzãtor al trupului“ (termenul îi aparþine lui Dmitri Merejkovski).