Jurnal din vremea ocupatiei. Impresiuni si pareri personale din timpul Razboiului Romaniei

Description

„La 13 august 1916 am intrat în război, la 31 decembrie 1918 România ia loc la masa Conferinţei de Pace. Ce s-a petrecut în acest răstimp este rodul celor ce am scris aici.“ Aceasta este ultima însemnare din impresionantul jurnal pe care fostul deputat Vasile Th. Cancicov îl ţine, cu conştiinciozitate şi perseverenţă, timp de 870 de zile. Este perioada în care şi el trece, alături de concetăţenii săi, prin toate stările provocate de intrarea ţării în prima conflagraţie mondială: entuziasm, agonie şi extaz. Idealuri spulberate, privarea de libertate, nesiguranţa zilei de mâine, ravagiile politicianismului, povara ocupaţiei străine, regăsirea neaşteptată a speranţei. Sunt stări pe care avocatul Cancicov le sintetizează într-o însemnare aşternută pe hârtie la doar câteva zile după Adunarea de la Alba Iulia: „Ce film de cinematograf am trăit în aceşti doi ani de zile! Cu câte lacrimi amare am asistat la desfăşurarea lui, cu ce frecături de nervi, cu ce deznădejde uneori, cu ce nădejde înspre sfârşit! Numai doi ani, zicem azi; o eternitate, credeam atunci. Doi ani, din ruină şi cenuşă – România Mare! Şi ce mărire nevisată şi nebănuită!“ Deseori citate, însă niciodată reeditate, Impresiunile şi părerile personale ale lui Vasile Th. Cancicov au reprezentat, până astăzi, mai degrabă o raritate bibliografică. Spre deosebire de alte însemnări asemănătoare, acestea au reuşit să treacă testul timpului. Nu doar prin dimensiunile sale impresionante, ci mai ales prin calitatea informaţiilor conţinute, jurnalul lui Cancicov ne dezvăluie felul în care a luat naştere România Mare. Totul este relatat cu francheţe, fără cosmetizări, cu adevăruri dureroase şi rostite până la capăt. — DANIEL CAIN Jurnalul lui Vasile Cancicov este cea mai preţioasă şi consistentă mărturie din Bucureştiul sub ocupaţie. Volumul al doilea va cuprinde însemnările din august 1917 până în decembrie 1918. JURNAL DIN VREMEA OCUPAŢIEI VOL. 1 Introducere Notă asupra ediţiei Prefaţă 1916. 13 august–31 decembrie Mobilizarea generală Sinaia–Bucureşti Bucureştii după mobilizare Vizite de zepelin Turtucaia Vexaţiuni inutile În preajma Sibiului Cenzura presei Aprovizionarea populaţiei Ocupăm Făgăraşul Începe îngrijorarea Prefectura poliţiei se cuminţeşte Veşti bune din Dobrogea Capitala, front de luptă Grele lupte la Sibiu Generalul Averescu trece Dunărea Începutul deziluziilor Gânduri rele se ivesc Panica îşi face apariţia Suspendarea panicei bucureştene Ce am făcut pentru moralul poporului? Am pierdut Constanţa Se prevăd vremuri grele Regele Ferdinand vorbeşte presei Nou atac de aeroplane Ne retragem pe a doua linie de apărare Cheta guvernului pentru armată Spionii Ce devin trupele de la Cerna O zi întreagă de alarmă Începutul sfârşitului O farsă de prost gust În plin dezastru Fuge lumea în Moldova Mormântul regelui Carol în mâna inamicului Bejănia Teroare în dezastru Nenorociri multiple Ruperea frontului. Guvernul fuge în Moldova În ajunul marei ruşini Duşmanul ocupă Capitala Proclamaţia lui Mackensen Sub ocupaţiune germană Nemţii la casa Take Ionescu Primarul Capitalei în faţa neamţului Puterile centrale propun înţelegerei pacea Primul număr din Gazeta Bucureştilor Un neamţ la mine în pivniţă Komandatura ridică ostatici din Capitală Viaţa grea ne provoacă regrete Internaţii lui Panaitescu Colonelul Verzea, primar al Capitalei Popor cuminte, sau altfel? Antisemitismul meu România capătă un guvernator german Arestarea mea ca ostatic Efectele zăvorului la uşă Un „spezial dermatolog“ Crăciunul unui arestat Idealul unui arestat la imperial Hrana închisorii Noul meu tovarăş de celulă Ticăloşia concetăţenilor noştri 1917. 1 ianuarie–13 august Anul Nou în puşcărie Garda noastră De ziua Împăratului În conflict cu doctorul închisorii Ostatici, sau indivizi suspecţi? Nou conflict cu medicul închisorii Suntem declaraţi ostatici La profesorul Dr. Ramstedt Speranţe de liberare Actorii dramei de la Imperial Deportarea ostaticilor de la Imperial Sărbătorirea lui Schwantz Pahod na Săveni! Un nou tovarăş Cum s-a predat Capitala Nou aviz de deportare Din nou la profesorul Ramstedt Al doilea transport pleacă la Săveni La spital! Prima licărire de lumină Săptămâna patimilor, la Colţea Prefecţii Guvernământului German Paştele în 1917 Sfaturile d-lui Ciurcu Câteva ticăloşii Un concert la Colţea Se sparg şi se ridică clopotele bisericilor Munca forţată fără distincţie socială Trădătorii sunt prevăzători Al. Ciurcu şi munca forţată, fără distincţie socială O escapadă de 1 mai, la Iordache Greu impozit de război Zece mai în Capitală sub ocupaţie Prima mea fugă acasă În deznădejde cer sprijinul d-lui Marghiloman Crearea oficială a domiciliului forţat Evacuarea Colţei de prizonieri români D. Marghiloman obţine pentru mine o îndulcire simţitoare Arestul meu se transportă la domiciliu Arest în domiciliu Situaţia mea se precizează Veşti de la colegii din Săveni La Şosea O vizită la spitalul Soc. Ortodoxe Un magistrat bun român şi fără frică O statistică interesantă a războiului Amintiri din copilărie bine-venite Moare ostaticul Procopiu Germanii victorioşi şi România ocupată Viaţa în domiciliu forţat Prizonierii de război Germania şi cancelarul Mihaelis O statistică interesantă Kaiserul în faţa celui al 4-lea an de război Moldova în pericol şi Capitala petrece Cum ne-a trădat Rusia Ce gândeşte Capitala în momentul bătăliei de la Mărăşeşti Cum descriu nemţii războiul României Cerşetori în haine negre Un act public de rebeliune Veşti bune de pe Siret C. Stere anunţă apariţia ziarului Lumina Papa de la Roma propune beligeranţilor pacea Rasa lui Leibnitz şi negrii africani Coliţă foto