Geneza psihologiei ca știință experimentală în România

Description

CUPRINS CUVÎNT ÎNAINTE INTRODUCERE PARTEA ÎNTÎI: EMANCIPAREA PSIHOLOGIEI DE SUB INFLUENŢA METAFIZICII SPIRITUALISTE 1. Probleme de psihologie în lucrările de filozofie, antropologie şi fiziologie din România, pînă la 1860 1.1. Elemente de psihologie în primele scrieri filozofice din ţara noastră 1.2. Dezvoltarea învăţămîntului filozofic şi rolul lui în răspîndirea ideilor iluminismului 1.3. Rolul societăţilor ştiinţifice şi al primelor periodice româneşti în popularizarea cunoştinţelor psihologice 1.4. Începuturile învăţămîntului medical (Manuale de anatomie şi fiziologie; Antropologii) 2. Gîndirea psihologică românească în a doua jumătate a secolului al XIX-lea (1860—1890) 2.1. Învăţămîntul filozofic şi psihologic 2.1.1. Organizarea învăţămîntului (medical, ştiinţific, filozofic) 2.1.2. Orientarea învăţămîntului filozofic 2.2. Promovarea unor idei psihologice materialiste în periodicele româneşti din a doua jumătate a secolului al XIX-lea 2.2.1. Reviste şi societăţi ştiinţifice 2.2.2. Presa socialistă şi muncitorească 2.2.3. Contribuţia unor oameni de ştiinţă şi cultură la lupta pentru o concepţie materialistă în psihologie (N. Negură, Al. Sutzu, V. Babeş, Şt. Michăilescu, A. D. Xenopol, Gh. Panu, C. Stere) 2.3. Preocupările ştiinţifice ale lui Titu Maiorescu în domeniul psihologiei 2.4. Concepţia psihologică a lui Vasile Conta 2.5. Contribuţia lui Ştefan C. Michăilescu la critica idealismului în psihologie 2.6. Evoluţia lui C. Leonardescu spre o concepţie materialistă în psihologie PARTEA A DOUA: CONSTITUIREA PSIHOLOGIEI CA ŞTIINŢĂ EXPERIMENTALĂ ÎN ROMÂNIA 3. Psihologia românească în perioada 1890—1920. Primele cursuri, primele laboratoare şi primele cercetări de psihologie experimentală în România 3.1. Eduard Gruber, primul laborator şi primul curs de psihologie experimentală (Iaşi, 1893) 3.1.1. Înfiinţarea primului laborator de psihologie experimentală din România 3.1.2. Activitatea didactică. Primul curs de psihologie experimentală ţinut în România 3.2. Un curs de psihologie experimentală ţinut de Alfred Binet în România (Bucureşti, 1895) 3.3. Contribuţia lui Nicolae Vaschide la constituirea psihologiei ca ştiinţă 3.4. Începuturile activităţii lui Constantin Rădulescu-Motru în domeniul psihologiei 3.4.1. Anii de formaţie 3.4.2. Primul curs de psihologie experimentală ţinut de C. Rădulescu-Motru la Universitatea din Bucureşti (1897—1898). Fundamentarea teoretică şi metodologică a psihologiei ca ştiinţă autonomă („Problemele psihologiei“, 1898) 3.4.3. Înfiinţarea laboratorului de psihologie experimentală de la Universitatea din Bucureşti (1906) 3.5. Doi psihologi uitaţi: Dimitrie C. Nădejde şi Otilia Vlaicu 3.5.1. D. Nădejde 3.5.2. Otilia Vlaicu 3.6. Contribuţii psihologice ale unor savanţi români din ştiinţele conexe (Fiziologul Ion Athanasiu, neurologul Gheorghe Marinescu, endocrinologul Constantin Parhon) 3.6.1. Ion Athanasiu (1869—1926) 3.6.2. Gheorghe Marinescu (1863—1938) 3.6.3. Constantin Parhon (1874—1970) 3.7. Dimitrie Drăghicescu şi dezvoltarea psihologiei sociale. Lucrările sale din această perioadă şi primul curs (Bucureşti, 1905) 4. Dezvoltarea psihologiei în România după primul război mondial (1920—1930) 4.1. C. Rădulescu-Motru — Activitatea psihologică desfăşurată la Universitatea din Bucureşti 4.2. Florian Ştefănescu-Goangă — Înfiinţarea primului institut de psihologie din România, Universitatea din Cluj (1922) 4.3. Mihai Ralea — Începuturile activităţii sale didactice la Universitatea din Iaşi şi primele scrieri psihologice ÎN LOC DE ÎNCHEIERE Summary Indice de nume